dimineața
umbra mea tăvălită
în puf îngeresc
de-asupra
corpurilor mele
emergente din noaptea
festivă: nedumerite
ca o ghilotină
nefolosită încă
dar sclipitoare de atîta rouă
pe retina luminii increate
Dumnezeu își desface marginile
obedient
și
fără crispare: ca un bebeluș
în fața părinților severi
gingiile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu