Volumul „S.T.E.P.”, „priză universală” triplu conectată

Cartea mea de „proze-prize universale” S.T.E.P. a luat „Premiul pentru Proză Scurtă din anul 2012” (17 noiembrie, Alba Iulia) acordat de către Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România și revista „Discobolul”.

Cu această ocazie îl felicit și pe celălalt premiant, Mihai Pascaru, unul dintre atacanții virtuoși ai genului în literatura românească post-decembristă.

Prin „S.T.E.P” am intenționat să restabilesc, mai întîi, onoarea hermeneuticii în rangul ei suprem, descins din uitatele deja analogia, convenenthia, sympatheia, emulatio și signatura. Totuși miza majoră a fost să des-ființez pentru totdeauna (ontologic vorbind) orice litigiu teritorial adjudecat de către S(finți), T(eroriști), E(pileptici) și P(oeți).

Prezentare carte pe site-ul editurii: http://www.hergbenet.ro/igor-ursenco-s-t-e-p.html

După ce au zăcut în stadiu de manuscris mai mulți ani la rînd, iată că prozele mele scurte au reușit, de la apariția lor editorială, o performanță triplă, după ce au trecut botezul altor două Concursuri ale breslei scriitoricești din România & republica Moldova:

• „Premiul pentru Proză” acordat de Salonul Internaţional de Carte, ediţia XX (2011), Biblioteca Națională a Republicii Moldova;

• „Premiul Special al Juriului” (în manuscris) la Concursul Național de Proză Scurtă „Pavel Dan 2010” (România).

Mai multe texte din volum sunt disponibile la această adresă https://www.facebook.com/pages/STEP-priz%C4%83-universal%C4%83/194590617244639?sk=wall

Știe_stînga_ce_face_dreapta

Acesta e numele noului blog în care voi posta articole ce țin de principalele teme (și nedumeriri) care mă interesează în calitate de cetățean al Terrei: deconstrucție politică & concordie socială .

Nu mi-am propus o periodiocitate metronomică: totul depinde de timpul disponibil & premizele suficient de importante pentru a pretexta o postare. Eu zic că merită, măcar și din motivul că au trecut timpurile cînd (mîna) stîngă să-nu-știe-ce-face (mîna) dreaptă în domeniile de interes public!

O precizare absolut necesară: nu îmi doresc angajare politică ori partizanat funciar. Contribuția mea publicistică o văd mai curînd pe linia avansată de intelectuali de marcă ca Michel Foucault & Roland Barthes, Jacques Derrida & Julia Kristeva, Deleuze & Guattari sau mai puțin frecventații Jonathan Rutherford & Richard Appignanesi. Parafrazînd eseul post-semiotic al lui Jonathan Culler, reflecțiile mele vor urmări mai curînd să identifice și să facă public „ceea ce puterea (mentalitatea, cultura etc)represează ori iluminează, tăinuind”!

Intenționez totodată să mențin dialogul cultural cu inserții din creația celor mai interesanți artiști ai lumii, unii dintre care mi-au încredințat în mod expres imagini pentru coperțile cărților mele personale apărute deja.

Link spre blog:

http://stiestingacefacedreapta.wordpress.com/

Citate din Cărțile mele de Poezie

TEMA: Estetică (artă, literatură)

 Mi-e prieten Cuvîntul, dar răspundem la Nume și Sorți diferite (Circum-stanțe ateniene)

 Condamnat deja să port dintotdeauna, în trupul meu trecător, funcțiile estetice și valoarea structuratoare a cezurii (Curriculum Vitae Prosodic)

 Ochiul de veghe cui mă vede?!? Ehei, mă vede gîndului − gránița Cuvîntului dărîmîndu-Mi-o! (Exodul după un Dumnezeu necunoscut)

 Nu știi încă poemul care te va supraviețui (Omnes vulnerant, Ultima necat)

 Dezlănțuită în ritual, Poezia poate îngrășa imaginația artistului pînă la dimensiunile unui porc îndopat periodic să atingă 365 de kg (consumul-excesiv-de-frumusețe)

 Ca un neg putrezit pe gingia lui Dumnezeu mă voi gîndi pînă în zori cu toată estetica la vedere (Noi, Poetul)

 Cum să răspund deplin, la toate alteritățile mele, cu singurul nume pe care îl port în inimă? (Impostorul. Curriculum Vitae Abisal)

TEMA: Credință (religie, ideologie)

 Dați-mi un punct de sprijin pe care să nu-l fi atins cu inima îngîndurată nimeni pînă la credința mea (fulcrum)

 Prin credința dezgolită a Mariei Magdalena trec stelele iradiate de la consumarea baladei Miorița (trezirea la realitate)

 Acolo unde Dumnezeu respiră sub formă de muzică, Satan i se împotrivește. În culoare (Fiziologia respirației: Isihasm)

 Suspectezi acea parte ilegală a luminii care nu se coagulează cu țărîna (masoret depășit de propria ființă)

 Rusia răstignită pe picior larg între două continente cu grániță instabilă: Kalașnikov și Karamazov (locus amoenus)

 Distanța de la New York pînă la California e ca de la moarte pînă la viața de apoi (locus amoenus)

 Iubirea moare întotdeauna de partea imperfecțiunii (poema eventivă)

TEMA: Corporalitate

 În retorta re-nașterilor africane ne întîlnim la cursul de alquimie festivă salutare, Durere, și Ție! (Taofizică)

 În proboscida mítică a zilei noi avansăm ușor împrieteniți în morțile pasagere pentru a reveni la viața mărinimoasă de toate zilele dușmani la categoria grea și cu un trup mai îngîndurați (break-even point)

 Te plimbi familiar pe Saturn și Uranus ca într-o Academie ecologică a unui Platon devenit cu două milenii mai înțelept corpul tău de război și pace se închide (Noi, Poetul)

 Aș accepta ca pe o ligatură eliberatoare acuzația de a-mi fi sacrificat hoarda de trupuri fără drept să le posed cîndva puteau perfecte să fie și ale lui Dumnezeu (Critica Poieticii Pure)

Septembrie cu roade literare + Bonus de lectură

1) 29 septembrie, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”

Cartea mea de eseuri transculturale „EgoBestiar", Editura Herg Benet, Bucureşti, a obținut „Premiul pentru Critică literară şi eseu” în cadrul Concursului „Cărţile Anului 2012”, organizat de către Asociaţia Scriitorilor din Maramureş și Consiliul Local Baia Mare. Info: http://www.libraria.hergbenet.ro/carti/egobestiar-igor-ursenco">

2) 22 septembrie, Tîrgul de Carte MoldExpo (Chișinău), editia a II-a

Agenția de distributie a presei și cărților „Mesageria DD” a lansat cărțile mele de proză „S.T.E.P.” și „Kairos Moldav”. Info: https://www.facebook.com/events/327381807357478/327393454022980/?notif_t=plan_mall_activity http://iulianes31.wordpress.com/2012/09/12/va-recomand-doua-carti-scrise-de-igor-ursenco/

3) 2 septembrie, Biblioteca Națională a Republicii Moldova (Chișinău)

Thriller-ul menipeic „Kaïros Moldav” a luat „Premiul Special” acordat de Salonul Internaţional de Carte, ediţia XXI aniversară (2012).

4) Tot în luna septembrie,

am fost inclus alături de Ion Cristofor, Ioan Es Pop, Alexandru Petria, Géza Szőcs și Grete Tartler cu o serie de poeme polilingve în antologia internațională „Pécs Writers Camp 2012”, AB-ART Publishing House (Slovacia) sub egida Hungarian PEN Club.

P.S. A propos de averizarea lui Umberto Eco, „NU SPERAȚI CĂ VEȚI SCĂPA DE CĂRȚI !”. Aflu cu o doză de simpatie și amuzament că printre volumele furate din metroul bucurestean − în aceeași lună incrdibilă de septembrie − se aflau și 2 titluri de-ale mele. Aștept o recenzie, domnilor cărturari recidiviști ! Info: http://ioana.revistatango.ro/2012/09/14/biblioteca-din-metrou/

BONUS DE LECTURĂ

CITAT ÎNCHIS 1 din recentul meu roman „Kaïros Moldav (thriller menipeic)”:

„Înainte ca studentele să ceară o explicație valabilă, Maiorului de la Poliţia Rutieră acoperă cu două degete nările frumoase ale agentei: un procedeu simplu dar eficient de combatere a fagophobiei dobîndite în timpul misiunilor speciale.

− Hastá la vista, baby! Poate că gustul de spermă moldovenească îți va aminti, măcar temporar, de cel al libertății americane...”

CITAT ÎNCHIS 2 din recentul meu roman „Kaïros Moldav (thriller menipeic)”:

„...Dar vino acmu bunule Simioane şi frumosule Misaile, vorba beizadelei, şi vedeţi pe locuitorii Valahiei cum trăiesc după legile capitalismului sălbatic, grefat pe împrumuturile lexicale de origine turcă (diseminate în ordine alfabetică): acaret, amanet, antereu, bacşis, baftă, berechet, bucluc, cadînă, calabalîc, calfă, capcană, cacealma, catîr, cherem, chilipir, chimir, codoş, comedie, fudul, haidamac, haimana, dandana, derbedeu, dugheană, duium, lichea, leafă, matrapazlîc, mazil, marafet, mahalá, mahmur, muşteriu, naz, palavră, peşcheş, rahat, salahor, satîr, sictir, sultan, tarabă, tizic, zevzec…”!

CITAT ÎNCHIS 3 din recentul meu roman „Kaïros Moldav (thriller menipeic)”:

„Celelalte puteri constituționale din Statul Basarabean pot fi identificate foarte ușor prin accesarea motoarele rivale de căutare google.com sau yahoo.com, chiar dacă motorul de căutare yandex.ru devine (...) un adversar mai redutabil”!

Republica Ba Gua, Feng Shui Basarabean

Basarabeanul „genetic” nu se mulțumește cu o singură diateză pasivă a verbelor existențiale:

aspirînd (ce?)

1. aerul impurificat cu idei geniale şi tot felul de entităţi din ordinul Homopterelor, inclusiv un cîrd domesticit de îngeri etc.

aspirînd (la ce?)

2. soţie gospodină şi la un regim (sic!) democratic, dar cu toate acestea nu respectă nici regimul zilei şi cu atît mai mult al verbului.

aspirînd (spre ce?)

3. spre un trai uşor, dar care îşi refuză benevol fericirea, refugiindu-se în alte dimensiuni (calendare?) ştiute numai de sufletul său oprimat!

Pornind de la filosofia geo-politică a unui Feng Shui Basarabean, schema alăturată distribuie specific cele 4 patru etnii sedentare (Moldovenii / Românii, Ucrainenii, Găgăuzii, Bulgarii) și cele 4 migratoare (Rușii, Evreii, Armenii și Romii) pe nișele ontologice ocupate de Microraioanele Codru, Telecentru, Durlești, Buiucani, Sculeni, Rîșcani, Ciocana și Botanica! Așadar - cu suficientă înțelepciune politică și empatie culturală - Moldova se poate configura ca o Republică Ba Gua demnă de urmat!

Ideea e preluată din primul meu roman întitulat „Kaïros Moldav (thriller menipeic)”, apărut anul acesta la Editura bucureșteană „Blumenthal”. Mai jos ofer un excerpt:

Moldogonia

„...− Ca să vă încurajez, dragii mei prieteni întru suferință basarabeană, propun ca cele patru laturi ale vulvei mele pătrate să urmeze, de acum încolo, un ciclu natural lărgit: Aerio, Ignis, Terra și Agua .

− Atunci e perfect logic ca himenul vascularizat de la intrarea în acest vagin intangibil să fie numit Sol, adică Luminarul Planetei Basardava.

− Chiar mai mult, Gabriel, te asigur că stai în fața unui exponat de vagin încă neexpus intruziunilor violente din exterior.

− Scuzați-mă, dar mie mi se pare mai curînd un clitoris excitat! De aceea propun ca labiile triunghiulare întredeschise să simbolizeze „ciclul politic” formal căreia i se supune Republica Moldova: „Kaimacan rex” (Președintele țării), „Res populi” (Parlamentul) și „Epitropos” (Edilul orașului).

− Dragă Maiorule, te felicit pentru soluția inventivă! Nu uita că mai ai dreptul la încă una, cel puțin la fel de neortodoxă. Trebuie să te dezamăgesc, dar eu mă voi folosi de ultima mea nominalizare terestră perfect creștină. E vorba despre Ierarhia Pleromei Divine: Serafimi, Heruvimi, Tronuri, Pontifices, Virtutes, Principates, Archaius și Archangeli. Observați că, din motive tehnice explicabile pentru configurația terestră, am exclus „categoria Îngerilor”. Acum să vă văd și pe voi cît de bine cunoașteți efectele terapeutice ale octagonului Ba Gua!

− Prea bine, accept provocarea. Nu eram eu Alistar dacă nu făceam referință la cele opt planete ale sistemului nostru solar: Mercurius, Venus, Mars, Jupiter, Saturnus, Uranus, Neptunus și Plutonus.

− Iar eu eram pe cale să fac de rîs toate blondele de pe planetă dacă nu mă foloseam de sugestia ta, Alistar, fără să amintesc de cele colecția pietrelor prețioase: Saphyrus, Sardonix, Chrisolytus, Topazius, Berrilius, Hyacinthus, Crysoprastus și Ametistus. Cum era de așteptat, Diamantul nu intră aici în calcul!

− Dacă tot s-a ajuns la declarații belicoase, în calitatea mea de „brunetă” naturală vin și eu cu două dintre propunerile rezervate: Tainele profane (Lex − Descensus – Sacerdotium − Legis Confirmatio – Regeneratio – Transmigratio − Regnum – Ascensus) și Virtuțile umane (Comitas – Fortitudo – Justitia – Liberalitas – Temperansia – Magniacenciae − Mansuetudo – Amiticia)! Partea proastă e că ambele conțin exact opt calități, nicuna de rezervă...

− Nu-i nimic, domnișoară, decontăm această lipsă pe seama triunghiului guvernării: poate de accea el nu poate ajunge să cunoască tainele profane atâta timp cît nu dispune de virtute umană în plus! Ce zici, Basardava?

− Interpelare acceptată, domnule Maior!

− Nu te bucura prea devreme, iubita mea colegă: blondele nu se predau, pentru că întotdeauna le stau la dispoziția cele nouă Muze, din care poți să alegi: Caliope (Muza poeziei epice și a elocinţei) − Clio (Muza istoriei) − Erato (Muza poeziei erotice) − Euterpe (Muza poeziei lirice și a muzicii) − Melpomene (Muza tragediei) − Polymnia (Muza imnurilor) − Terpsihora (Muza dansului) − Urania (Muza astronomiei) − Talia (Muza comediei)!

− Mulțumesc frumos, domnișoară, dar nu puteai să închei și tu lista cu o altă Muză? Mie îmi convenea o stihie mai sobră, iar vouă − să depășiți odată pentru totdeauna „complexul Chirița”! Dar nu-i nimic, dacă tot mi-au mai rămas goale încă trei interstiții...

− ...gata, Evrica! Propun să facem un soi de bricolaj din materialul disponibil. Aș greși prea mult dacă insist să includem pe acestă „hartă” intangibilă și părțile componente ale capitalei? Luate după acul de ceasornic, cam acestea ar fi: Microraionul Codru, Microraionul Telecentru, Microraionul Durlești, Microraionul Buiucani, Microraionul Sculeni, Microraionul Rîșcani, Microraionul Ciocana și Microraionul Botanica!

− Observ, Alistar, că ți-ai început lista cu regiunea Codru. Ai făcut-o special, ca să diminuezi vulnerabilitatea legată de o eventuală asociere cu Ospiciul plasat în zona respectivă?

− Lasă și tu, Maiorule, nu fi atît de suspicios. Poate că prietenul nostru a avut în vedere mai curînd Aeroportul țării! De ce nu ar fi Microraionul Codru „elementul” care nu ne desparte, dar mai ales care ne unește! Și odată cu asta mă bucur că m-a ajutat să identific și penultimul interstițiu din Moldoveni, Ucraineni, Ruși, Bulgari, Găgăuzi, Evrei, Armeni și Romi. Ca să vezi, abia acum am realizat că Moldova noastră e formată din patru etnii sedentare și patru migratoare! Trăiască Republica Ba Gua!

− Și tu, Gabriele, ca întotdeauna ca Maica Tereza. Dar am o nelămurire și cu tine. Știu că nu avem acum timpul necesar pentru dezlegarea misterioasei „identității basarabene”, dar ce facem cu cetățenii republicii care își spun „români” în loc de „moldoveni”?

− După părerea mea umilă, dragă Maiorule, confruntarea „românism”-„moldovenism” este un război de gherilă dus între paradigmele culturală şi cea politică. (...) Așa că apologeții „moldovenismului” şi ai „românismului” ar cam trebui să învețe să co-existe. Exact cum au făcut-o, în vremea lor apusă pe care noi vrem să o tămăduim, reprezentanții ei cei mai umili: „Anghelușa, săracă”, „Vasile, cătană cu ostavcă”, „Ursul, om stricat”, „Sîrghie Giosan, tălmaci”, „Manoc sîn Murat, terzibaș”, „Iosif sîn Leiboaie”, „Garabet, bejenar” sau „Lupu, scripcar”. Și cu acestă ocazie te rog, Basardava, să înscrii după mine ultima aruncare la țintă”.

Kaïros Moldav (thriller menipeic)” poate fi găsit în rețeaua librăriilor Humanitas din România și Republica Moldova

Mai multe detalii la http://www.blumenthal.ro/contact

Comenzi carte la telefoanele:

+4 021 310 53 52 (23)

Email: editura@blumenthal.ro

„IROD”-IADA MAGHIARĂ

Zservuzstok, adică „salutare tuturor” spus în limba maghiară. Explicația e simplă: postez acest mesaj din orașul ungar de frontieră Pécs. Am venit pentru o tabără de creație organizată de PEN Club Budapesta. De aceea am și ținut să pun în titlul rădăcina semantică „irod”, care în limba locală intră în componența termenilor folosiți pentru „scriitor”, „birou de scris” ori „papetărie”.

De fapt vara 2012 a fost foarte intensă din punct de vedere artistic: după Festivalul de la Curtea de Argeș acesta e al doilea eveniment cultural cu participarea scriitorilor internaționali. La un moment dat s-a ivit chiar și o a treia oportunitate, dar timpul și chestiile pecuniare nu mi-au permis să o onorez. Din Pécs și pînă în Croația ori în Serbia nu e decît o aruncătură de băț. Ceva mai mult îți trebuie pentru ajunge și în Slovenia și Austria. Eu însumi am intrat din România în țara vecină pe la vama Urziceni (Satu Mare), schimbînd 2 autostrăzi excelente și deloc aglomerate. E adevărat, cu un mic incident: mi s-a spart un cauciuc chiar la intrarea M3 în Budapestal, lăsînd în dreapta mea centura M0. Dar mai rău mi-a părut că nu am luat cu mine aparatul foto. Mai ales că am traversat tot orașul în miezul nopții. Sper să ies din Ungaria traversînd Dunărea deja pe la vama Borș via Oradea spre Maramureș. Aici nimic nu e familiar cu Ieudul-fără-ieșire descris de poetul Ioan. Es. Pop. De aceea poate Attlla F. Balazs a trebuit să îi pună un alt nume cînd a trebuit să o traducă în maghiară. Am a juns la Pécs dimineață devreme, pe cînd becurile nestinse ale caselor sale mi l-au dezvăluit cocoțat pe un munte străjuit de o antenă de televiziune. Lumină multă: în sens direct și metaforic. Acest plasament mi-a amintit imediat de localitatea spaniolă Vigo, aflată la frontiera cu Portugalia, cu deosebire că ultimul e oraș portuar.

Așa luminos mi-a rămas și Cartierul Cultural Zsolnay pe întreaga durată a șederii mele: gazdele de la PEN Club Budapesta (scriitorii Petőcz András și Csicsery-Rónay Erzsébet), binecunoscuta scriitoare și traducătoare bucureșteană Grete Tartler, scriitorul, traducătorul și editorul Attila F. Balázs, antropologul și criticul literar uigur Kaiser Abdulrusul ÖzHun, cele două scriitoare și traducătoare maghiare sărboaice din Voivodina (Jolánka Kovács și Timea Lennert), poetul și editorul croat Tomica Bajsic, scriitorul și traducătorul berber Salem Zenia și scriitoarea și traducătoarea maghiară austriacă Thiele-Csekei Enikő. În ultimul moment au renunțat să ni se alăture și două scriitoare din generația tînără. Nici nu știți cît ați pierdut, Andra și Amelia! De fapt am avut posibilitatea să discut tot timpul în română cu Attlla F. Balazs, mentorul incontestabil al taberei. Ei bine, locul taberei decreație e un soi de „oraș în oraș” care ocupă o duzină de hectare unite cu o pasarelă din sticlă suspendată peste drumul central din oraș. Pe jumătate fabrică funcțională, pe jumătate muzeu și blocuri de la facultățile de arte vizuale, muzică și un teatru de păpuși. Ceramica specială și mauzoleul Zsolnay sunt generatoarele unei energii feng shui locale. Din interior pare că locuim exact pe domenile Dinastiei Zsolnay, care după reconstruire s-a transformat înr-un fel de instalație artistică rezidenațială. În fața restaurantului pîlcurile verzi de busuioc, mentă și cimbrișor sălbatic îmi indus o stare de somnolență. Chiar la geamul camerei de unde scriu un student reroduce o rapzsodya de Bela Bartok. A propos, compozitorul maghiar și-a petrecut ultimi ani la conacul faimosului pictor Mihály Zichy, care și-a petrecut viața mai mult în Sankt Petersburg și Tbilisi, unde a ilustrat „Voinicul în piele de tigru” a scriitorului georgian Șota Rustaveli). Csicsery-Rónay Erzsébet ne-a ghidat cu mândrie printre vestigiile culturale lăsa te de unchiul său.

Nu pot să nu pomenesc aici și despre minunata recepție de la „Chateau Visz”, unde proprietarul său actual, regizorul și scriitorul Ferenc Tolvaly originar din Tîrgu Mureș (România), ne-a tratat ca pe niște adevărați conți. Într-o engleză jubilantă cei doi lachei cu mănuși albe anunțau (Doamnele și Domnii) despre felurile de mîncare delicioase ce urmau a fi servite. Totul amestecat cu un vin roze, îmbuteliat din strugurii din podgoriile de alături. Timpul din tabărăr trece rapid, mai ales că datorită lui Istvan Marta, directorul Cartierul Cultural Zsolnay, avem parte de mici escapade la băile termale din Hárcany sau Balaton, cel mai mare lac din cîmpia Panoniei (dacă nu chiar din Europa centrală și de vest): o mare cu apă dulce. Și acum e vizitat de germanii din est; am văzut mașini cu numere de înmatriculare: D, A, Cr, Srb, Sk și UA. Jurnalista care mi-a luat un interviu mi-a mărturisit că în Pécs există 9 comunități naționale. A propos, în incinta centrului comercial din Pécs (Arcad) am putut să schimb lei românești în forinți. Nu e oare o minune?

Doar de dragul obiectelor unicat (moscheea transformată în interior în biserică catolică, marea catedrală cu patru turnuri, ruinele primei universități din Ungaria și sanctuarul construit de primii creștini stabiliți pe aceste meleaguri) și tot merită să vizitezi această zonă din sudul Ungariei. Am și martori în acest sens. Chiar în jurnalul ținut de Florina Iliș și publicat în antologia internațională de la Zsolnay, unde scriitoarea clujeană a beneficiat de o rezidență literară înainte ca Pécs să devină Capitală culturală europeană-2010.

În septembrie sper să revin la Budapesta cu o comunicare despre literatură & identitate. Deși respir încă aerul de pe arterele din Pécs, deja mă bate gîndul să trag o fugă pînă aici. Data viitoare vin cu memoria actualizată și cu aparatul foto gata încărcat. Mai jos ofer 4 linkuri (în maghiară) care pun lumină asupra șederii noastre:

Festivalul Internaţional „Nopţile de Poezie de la Curtea de Argeş” (România), iulie 2012

Anul acesta am fost invitat să particip la cea de-a XVI-a ediţie, cu tema „Vremea poeziei”.

Festivalul a debutat în Sala cu Oglinzi din incinta Uniunii Scriitorilor din România (București). Și a curs multă poezie bună, avîndu-i ca protagoniști pe Rafael Soler, poet, prozator (Spania), Boel Schenlaer, poetă, eseistă (Suedia), Attila F. Balazs, poet, traducător & editor (România/Ungaria/Slovacia), Stephanos Stephanides, poet, eseist (Cipru), Julio Pavanetti, poet (Uruguay), Annabel Villar, poetă (Uruguay), Galvarino Orellana, poet (Chile/Suedia), Ivan Geparoski, poet, eseist (R. Macedonia), Khalid Kaki, poet, traducător (Irak/Spania), Tozan Alkan, poet, eseist (Turcia), Laura Hernandez Munoz, poetă, eseistă (Mexic), Noriko Mizusaki, poetă, eseistă (Japonia), Eeva Park, poetă, prozatoare (Estonia), Kamran Mir Hazar, poet, eseist (Afganistan/Norvegia), Luz Lescure, poetă (Panama), Sonja Harter, poetă (Austria), Manal Al-Sheikh, poetă (Irak/Norvegia), Irena Matyasevic, poetă (Croaţia), Camille Aubaude, poetă eseistă (Franţa),Traian Gărduş, poet, traducător (Canada), Edvino Ugolini, poet (Italia) și Adrian G. Sahlean, traducător (S.U.A.). România a fost reprezentată de către Corneliu Antoniu, poet și editor (Galați), Grigore Grigore (Tîrgoviște), tînăra Lana (București), precum și organizatorii evenimentului: poeții și editorii Carolina Ilica & Dumitru M. Ion. Subsemnatul a reprezentat, sper că nu doar din punct de vedere poetic, baștina Republica Moldova.

Am cunoscut persoane interesante, empatice și binevoitoare, care m-au făcut să uit pentru cîteva zile că trăiesc în șantierul politic românesc perpetuu. De departe am avut norocul să-l cunosc pe traducătorul & comentatorul cel mai avizat al creației eminesciene care este Adrian G. Sahlean, stabilit în SUA dintr-o conjunctură tragică specifică Romîniei. Dar cel mai mult m-am bucurat să-mi exersez engleza și spaniola, atît în cadrul general, cît și în grupurile etnice, majoritatea alcătuind-o poeții de expresie spaniolă. De altfel, în fiecare zi am participat la recitaluri poetice plurilingve oficiale la Muzeul Municipal, Centrul de Cultură şi Arte „George Topîrceanu”. Dar cele mai intereseant a fost cel ad hoc, organizat la adăpostul unei ploi pe terasa hotelului „Posada”, unde am fost cazați. O parte din texte sunt cuprinse în Antologia „Poesys 16−Vremea poeziei” (2 volume plurilingve în română, engleză, spaniolă și franceză).

Au fost și mici escapade înafara orașului, care au culminat cu excursie la Cetatea Poenari, Barajul Vidraru şi Mănăstirea Corbii de Piatră.

Sper să ne revedem, cîndva, Prieteni ai Poeziei!

Pere Bessó, traducătorul discret & subtil al poeților români

Poetul și traducătorul spaniol Pere Bessó îmi face nesperata surpriză de a-mi fi tradus în limbile casteliană & catalană un text mai vechi de-al meu („Procesul” (ku și fără) Kafca), mai ales că a avut de întîmpinat greutăți lexicale imbatabile cînd vine vorba de termeni hapax legomenom, așa cum este cuvîntul „Popîndar”, pe care l-am utilizat prin contaminarea lexicală reunită din mai multe limbi: cuvîntul «popîndău» (specie de rozător), «pîndă»; «Poe și Pindar» (general), «popin dar» (rus); «pop in dare», «Pope and dare» (engl). Dar cel mai tare m-a surprins preambulul critic, exagerat de elogios (un fel de „rave”, cum ar zice americanii), care îmi reconfirmă faptul că poeții sunt cei mai buni critici. „Esta semana he descubierto para mi placer diversos textos del poeta moldavo Igor Ursenco. De entre ellos escojo un poema con referencia a la novela póstuma de Kafka, Der Prozess. La atmósfera expresionista y del absurdo. Sun embargo, como el propio título del poema nos advierte, el texto va más allá: 'con y sin kafka', no sin marcar, a la manera del graffiti, la deliberada confusión de grafías. Sólo le queda al poeta el desdoblamiento del yo lírico en la segunda persona, para que el humor del absurdo no esté exento de cierta piedad o, al menos, autoconmiseración. En mi opinión es un texto que bien merece aplausos y antología”. Precizez că poemul e preluat din volumul meu „apoptosium” (2010), publicat pe platforma editorială LULU. Este valabilă și o previzualizare a volumului(clik pe săgețile indicate). Iată linkul: http://www.lulu.com/shop/search.ep?contributorId=674712 „Procesul” (ku și fără) Kafca (versiunea română) puteai fi pe rînd: avocatul inutil al apărării cadavrul optimist în propria persoană procurorul cu peruca năclăită de procesele maraton de conștiință și ucigașul formal din culpă puteai fi oricînd: la tribunal persoana suspectă de rezervă martorul depresiv adesea și arma confesivă a crimei puteai fi în paralel așa cum ai fost dintotdeauna: Divinitate heterotopică familiară tuturor în același timp cine alege poate fi recunoscut imediat și condamnat cu siguranță în final sentința zilei e anulată cînd se furișează noaptea în trupul popîndarului resemnat de credința ronțăită în contumacie dar ș-atunci cu multă multă multă cruzime și tăcere complice „El proceso” (kon y sin) Kafca (version castellano) podías ser uno tras otro: el abogado inútil de la defensa el cadáver optimista en propia persona el fiscal de peluca grasienta de los procesos maratón de conciencia y el asesino formalmente culpable podías ser en cualquier otro momento: en el tribunal persona sospechosa de caución el testigo depresivo a menudo y el arma confesa del crimen podías ser paralelamente tal como lo fuiste siempre: Divinidad heterotópica familiar para todos a la vez entonces quien elige poder ser reconocido inmediatamente y condenado con seguridad en sentencia final del día y anulada cuando se desliza la noche en el cuerpo del papa resignado por la fe crujida en contumacia pero aun entonces con mucha mucha mucha crueldad y silencio cómplice „El procés” (amb i sense) Kafka (version cataláno) podies ser successivament: l’advocat inútil de la defensa el cadàver optimista en pròpia persona el fiscal amb perruca greixinosa dels processos marató de consciència i l’assassí formalment culpable podies ser en qualsevol altre moment: al tribunal persona sospitosa de caució el testimoni depressiu sovint i arma confessa del crim podies ser paral•lelament així com ho fores sempre: Divinitat heterotòpica familiar per a tots en aquell mateix temps qui tria poder ser reconegut immediatament i condemnat amb seguretat en final sentència del dia i anul•lada quan s’escola la nit en el cos del Papa resignat per la fe cruixida en contumàcia però fins i tot aleshores amb molta molta molta crueltat i silenci còmplice

Am fost invitat să lecturez din lirica proprie pe 18 mai 2012 la Tîrgul Naţional al Cărţii de Poezie / Festivalul de Poezie Bucureşti.

- Uniunea Scriitorilor din România (Casa Monteoru), Sala Oglinzilor, Calea Victoriei nr. 115
Ora 15:30 - Lansări de carte
Igor Ursenco, Monstrul Spaghetelor Zburătoare, Editura Tracus Arte

Prezintă: Cosmin Perța

- Biblioteca Metropolitană, Sala de conferințe, Strada Tache Ionescu nr. 14
Ora 17.30 – Lecturi publice de poezie
Invitați: Leonard Ancuta, Ruxandra Anton, Ana Maria Constantin, Virgil Diaconu, Eliza Macadan, Ciprian Macesaru, Marieta Mihaita, Nicoleta Popa și Igor Ursenco
Moderatori: Andra Rotaru, Violeta Savu

http://bucuresti.24fun.ro/evenimente/targul_national_al_cartii_de_pozie_editia_a_iii_a-25259.html

Ofer mai jos cîteva imagini surprinse la Muzeul Naţional al Literaturii Române (Rotonda), Uniunea Scriitorilor din România (Casa Monteoru) și Librăria Bastilia (Piața Romană).

Cel mai recent interviu + un insight legat de „Kaïros Moldav”

Urmînd trigger-ul cultural al jurnalistei băimărene Anca Goja din cartea sa de interviuri „Convorbiri cu elite” (2011), anul 2012 s-a dovedit a fi mai fructuos chiar. Au urmat două interviuri solicitate de revista de cultură și literatură „EghoPhobia”:

http://egophobia.ro/?p=7440,

respectiv de scriitorul ieșean Iulian Sîrbu:

http://iulianes31.wordpress.com/2012/03/20/interviu-cu-scriitorul-scenaristul-filosoful-igor-ursenco/.

Reproduc mai jos cel mai recent dialog purtat cu Andra Rotaru în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro

Subtitlul celui mai recent volum publicat de tine, „Monstrul Spaghetelor Zburătoare”, anunţă poeme-thriller. Înspre ce se îndreaptă poezia în momentul actual, şi ce aduce nou abordarea ta?

Întrebarea ta are toate ingredientele unei triade hegeliene, de aceea răspunsul meu nu poate contura decât sub formă triangulație.

− Mai întâi trebuie să recunosc că nu gust deloc arta sequel-urilor solomonice (inclusiv cărțile și filmele cu monștri) și decât foarte puțin bucătăria pastelor. Or, pentru mine acest volum a coincis cu exorcizarea orizontului de așteptare culturală post-modernă care stăruie cu încăpățânare pe traiectoria eronată a modernității, ignorând un adevăr evident: „sufletul şi creierul nu au aceeaşi memorie” (Gaston Bachelard). In breve, „Monstrul Spaghetelor Zburătoare” e o heterotopie compensatorie la atacurile unui bestiar mental (aș fi curios să aflu de la poetul sibian Radu Vancu dacă situația e valabilă și în cazul „Monstrului fericit”) care sper că va rezona nu doar cu cititorul familiar cu Michel Foucault.
− Pentru a nu cădea în păcatul, sau dacă vrei în „rolul”, unui Ponțiu Pilat în condamnearea Euterpei, care continuă să fie cu succes Muza poeziei lirice și a muzicii, refuz să dau un verdict sumar unei probleme culturale complexe cum este procesul liric românesc actual. Am scris două volume de eseuri eseuri trans-culturale („Teo-e-retikon” și „EgoBestiar”), pe paginile cărora am abordat in extenso creația unor poeți contemporani de pe ambele maluri ale Prutului. Îl asigur pe cititorul curios (de simptomatologia „terrarismului pneumatic” pe care o depistez cu instrumente critice specifice pe terenul liric românesc) că nu riscă să se aleagă (la lectură) cu marfă expirată. Cel mult îmi permit aici să atrag atenția asupra unui singur lucru: se scrie prea mult în „Animus” și tot mai puțin, dacă nu chiar deloc, în „Anima”, noţiuni pe care același Gaston Bachelard, pe care îl invocam mai sus, le preferă în locul „raţiunii“ şi „intuiţiei”, iar o bună parte din poezia contemporană riscă să fie cuprinsă de steatoza manelizării generale, asta se observă nu doar la insule de debutanți din ultimii doi-trei ani, ci și la nume deja consacrate. Ca să intru puțin în pielea personajului meu, Monstrul Spaghetelor Zburătoare, iau „ca martor / mincinos pe oricine va jura că ar fi văzut / în jurul nimbului meu pete / vechi de ketchup, rămase / de la vechea Pizza / con prosciutto funghi e peperoni mumificată” (Neofiți din toate țările, uniți-vă! / Britney Spears face publicitate la Pepsi).
− Poate sună a thrill, dar răspunsul la ultima parte a întrebării tale Monstrulică al meu îl avea deja decriptat în textul „Hipodromul de cursă lungă” (Cenotaf pentru emulii mei literari) și se revendică chiar din „harul /ingurgitabil al Cuvântului /ce-a reușit să despartă bărbații /literelor române în două tabere de Monștri: sacri /și grafomani”,. Abordarea sa (precizez, a eroului liric, și nu a mea personală!) presupune eventual și o soluție (parțială, evident): „poate toate cursurile /de creative writing românești ar trebui să fie prefațate /obligatoriu de pasajul biblic dedicat /exclusiv lui Satana în timp ce-l provoacă /pe Iisus, zicîndu-i: „De ești Tu Fiul /lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea /să se facă pâini!”. Dar dacă tot contează părerea mea de autor, ea rămâne neschimbată din momentul când am enunțat-o oficial în „Ars Heterotopica Archetipalia”, unul dintre textele de incipit din volumul meu de debut: „acolo unde metafora des-fiinţează / ordinea raţionalului, / arhetipalul meu asigură / reversibilitatea spiritului dinspre / hotarul lui palpabil / spre cel / imaginar”.

Volumul se deschide cu poemul „Sfîntul Duh”. Care e relaţia Monştrilor Spaghetelor Zburătoare cu religia, din ce se întrupează?

− Nu e o noutate faptul că „cei ce sunt după trup, pe cele ale trupului le cugetă; dar cei ce sunt după spirit, pe cele ale spiritului. Căci cugetul trupului moarte este, dar cugetul spiritului este viaţă şi pace” (Biblia, Romani, 8:5). De aceea am simțit necesitatea să-mi încep peripeteia estetică sub protecția „Sfîntului Duh” („lumina / tocindu-mi-o / între pleoapele Vinețíi doar cât / să-mi acopăr Imaginația / fragilă ca cele două Nimburi: de Tată și Fiu / legătura de sânge / nu-i decât Exorcizarea / calmă a tautologiei”) pentru a o finaliza (unde altundeva decât tot) într-un „Cimitir Aerian” („m-aș putea mulțumi Acum / să respir doar pură /Imaginație”).
− Evident, în cazul în care te hotărăști să urmezi, fără precauție,șirul poetic al lui Fibonacci, ești predispus la tot felul de accidente și traume imprevizibile („Rătăcit în geografia labilă / a singurătății, riști să te poticnești chiar de Nudul / frumuseții perfect / descărnate”), care transed avertizarea lui Carl Gustav Jung, și anume: „dacă esența religiei și a artei ar putea fi explicată, ele nu ar fi decât subdiviziuni ale psihologiei”. Dar Poezia plauzibilă, arta care răspunde prompt la numele ei necontrafăcut, a rămas la fel de religioasă ca în timpurile „Republicii” lui Platon: „singurul mod de versificare admis într-un Stat ar trebui să fie imnurile închinate zeilor şi glorificarea persoanelor virtuoase: atâta timp cât veţi admite poezia lirică ori epică în viaţa voastră, plăcerea şi durerea vor deveni diriguitorii voştri”! Mărturisesc că nu am rezistat și eu întotdeauna ispitei, sunt sigur să această eroare o vor taxa cititorii și criticii de profesie, dar sunt împăcat că „Monstrul Spaghetelor Zburătoare” și-a urmat exemplar propria teleologie și, ca orice proiect ce mizează pe un impact profund, are la baza fundamentului său estetic un sacrificiu inevitabil: „când au vrut să o ardă / pe Vrăjitoare, în locul inimii i-au găsit / o colivie, în care se zbăteau / sângerândAlbatrosul lui Baudelaire / și Corbul lui Edgar Poe” (V.I.T.R.I.O.L. 2 / Șirul poetic al lui Fibonacci).

Personajele poartă asupra lor „pungi termoizolate emoţional”. Care e sensul unei astfel de recuzite?

Mă tem că asta presupune o întreagă metodologie cu trimiteri la subsolul câtorva cărți nepublicabile. Până a deprinde cum să „accezi la tandrețe / fără să îi strangulezi / vocea ei ușor timidă” (Middle-line-crisis), pentru că din acel text ai preluat expresia, nu strică să afli pe cont propriu că „singurul aer care face bine / lecturii continui / sunt insulele vii împrejmuite cu apă / moartă (Firma „URSS & Co”). Pentru că doar acolo poți descoperiadevărul personal, care pentru Monstrul meu nu putea fi decât următorul: „Pentru a nu ieși definitiv / din cărțile mele, Dumnezeu / la rându-I le poartă întotdeauna cu o măsură / mai mică. Dar asta nu e singura lui greșeală / pe care I-o voi ierta, / în cele din urmă, ca unei rude / de gradul unu!”.

Cine e susceptibil de racolare în sânul Bisericii Monstrului Spaghetelor Zburătoare?

În locul tău nu m-aș avânta să intru pe un teritoriu al pământurilor mișcătoare, care e secretizat cu strășnicie în fișa de post a oricărei „Martore obosite / a Bisericii Monstrului Spaghetelor Zburătoare” (V.I.T.R.I.O.L. 1). În loc de acesta aș lăsa cititorul să pescuiască o listă generoasă de simptome inedite (evident, în cazul în care va avea suficientă răbdare să nu-și întrerupă lectura până la ultimul text al volumului): „Dacă îți iei pulsul imediat riști / să afli că ai Devenit / cu câteva grame / mai ușor decât Propriul / suflet” (Tot ce voiai să știi despre rețeta de spagheti originală, dar dintre toți italienii cunoscuți nici unul nu-i emigrant)

Care a fost cel mai bizar moment pe parcursul scrierii acestui volum?

Mulțumesc foarte mult pentru această precizare, care mă obligă să-mi clarific obțiunea legată de propria securitate emoțională. E vorba de felul cum s-au înlănțuit premonitoriu, în soarta ultimilor două volume lirice ale mele, elementele constitutive ale „Triangulației Bermudelor”: mai exact cele două replici ale lui Hamlet („E ceva putred în Danemarca!” și „Eu mi-s nebun doar dinspre nord-nord-vest”) și „cazul Anders Behring Breivik”!
Dacă prima replică shakespeariană e legată de „apoptosium” (penultimul meu volum ce urmează filosofia unui „program de sinucidere celulară, prin activarea genelor letale sau represia celor letale”), cea de-a doua nu e doar umbrela ideologică pentru „Monstrul Spaghetelor Zburătoare”, dar mi-a servit și pe post de instrument chirurgical pentru a tăia cordonul ombilical între cele două titluri lirice. E vorba despre șocul care a urmat publicării unui text din viitorul volum pe unul dintre site-urile culturale românești cu puțin timp înainte ca agențiile de presă internaționale să întunece conștiința planetei cu știrea despre masacrul de pe insula norvegiană Utoeya: tocmai când eram pe cale de a mă convinge irevocabil despre faptul că „Happy Planet Index” e un text programatic pentru ontologia scandinavă specifică!

Mai ai în plan și alte proiecte de poezie?

Pentru că deja m-am deprins că eroii mei lirici, toți fără nicio excepție, suferă de „boala incurabilă a Maieuticii, dovedită / în zilele de la urmă / a fi agentul mortuar de bază / la toate vârstele” estetice („motorul teologic cu ardere internă” text din volumul „apoptosium”), următoarea mea provocare lirică își anunță automat teritoriul dar nu și instrumentariul: „După ce / îmi voi fi încheiat, vorba lui Virgil / Mazilescu, conturile / cu literatura română”, „nu îmi rămâne / decât să fac curățenie generală / în sertarele / legăturilor karmice, uitându-mă lung / și pe îndelete în oglinda / de unde, știu, mă privește / neajutorat / Dumnezeu” (Next door to Da Vinci). Cel puțin este absolut logic ca următorul, și ultimul cred!, volum liric din Cuprinsul căruia am stocate doar titlul (exFaustiv) și imaginea coperții (un artist american care a contribuit și la grafica altei cărți) să fie scris în cheieflegmatică. Iată și pretextul. Din punctul de vedere al temperamentului meu estetic, „Monstrul Spaghetelor Zburătoare” e al treilea volum de poezie, pe care l-am scris într-un acces de humoare poetică colerică, după ce primele două experiențe lirice au tonalitatăți pronunțate sangvinică („Logos”, tatăl meu : mama mea „Imago”) șimelancolică (apoptosium).

De asemenea, pregăteşti un volum de „thrillere menipeice”. Ce sunt acestea?

Mai exact e vorba despre un singur triller menipeic în proză, care exploatează valențele pre-moderne ale genului cunoscut sub numele de „menipeie” în special datorat „cinicilor de la Akademos” (Menippus din Gadara, Diogene sau Bion Boristeneanul). Îți dezvălui în premieră că manuscrisul (cu titlul final „Kaïros Moldav”) e traversat de călătorii terestre (cu taxiul, maxi-taxiul, troleul, Fordul șefului ori Mercedesul guvernamental) și proiecții pneumatice (inițieri și actualizări akåșice, flash-uri mitologice, insight-uri numerologice, statistici ocultate ori catabaze orfice) din viața reală a autorului, dezvăluiri despre background-ul astral al unui maior de poliție rutieră și scene inefabile din teatrul unui singur autor, toate împletindu-se reciproc până la ștergerea oricărei frontiere dintre ficțiune și realitate, pretextând tot atâtea motive pentru a face o breșă în linearitatea istoriei oficiale a micii Republici balcanice. Dacă vă permite spațiul tipografic, mai jos propun un excerpt dintr-un dialog înspre final:
„ − …te asigur că același spirit profet, care vorbea despre un „(Dumne)zeu necunoscut” cu mult până la oficierea creștinismului oficial, se referă și la condiția basarabenilor, ultima populație europeana colonizată, cal la 4 milioane de cobai gregari care au preluat karma celor 23 de milioane de cetățeni oficiali ai Republicii România…
− Îmi spui toate astea de parcă ar trebui să concluzionez că nu știu ce parte intangibilă a României ar fi fost „exilată” pe teritoriul actual al Republicii Moldova…
− Exact! Voi, basarabenii, ați preluat volens-nolens asupra voastră destinul karmic pe care România a reușit să-l evite ireversibil începând cu data de 16 mai 1812: prin Tratatul de Pace de la București teritoriul dintre râurile tragice Prut şi Nistru avea să devină mica excrescență benignă care, dacă chirurgii imperialiști ai lumii nu o extirpau conform planurilor lor anexioniste, putea deveni malignă pentru întregul corp românesc!”.

Preluare de pe:

http://www.agentiadecarte.ro/2012/04/%E2%80%9Ea%C8%99-lasa-cititorul-sa-pescuiasca-o-lista-generoasa-de-simptome-inedite%E2%80%9D/