Întîlniri (aprilie & mai) cu Cititorii

Azi, 25 aprilie 2012, invit maramureșenii & oaspeții lor care gustă poezia la un recital liric susținut în incinta Teatrului Municipal din Baia Mare.

Partener liric: Rodica Pauna.

Moderator: Nicolae Scheianu.

http://www.emaramures.ro/stiri/65329/MIERCUREA-DE-POEZIE-Rodica-Pauna-si-Igor-Ursenco-in-recital-la-Teatrul-Municipal-

http://cenaclulscriitorilormm.blogspot.com/2012/04/la-miercurea-de-poezie-vor-citi-doi.html

Ne vedem apoi sîmbătă, 19 mai, ora 17.00, la Biblioteca Metropolitană a capitalei în cadrul Tîrgului Naţional al Cărţii de Poezie, Ediţia a III-a, Bucureşti.

Parteneri de dialog poetic: Ciprian Măceşaru, Liviu Dascălu, Leonard Ancuța, Eliza Macadan, Ana Maria Constantin, Ruxandra Anton, Ofelia Prodan și  Marieta Mihăiță.

Moderatori: Andra Rotaru & Violeta Savu.

https://www.facebook.com/notes/perta-adrian-cosmin/tncp-3-v12-update1/10150752940258930

Oficial: a început lupta Monștrilor

„Hai la Monștri fierbinți și condimentați poetic!”, atîta pot să vă spun.

De azi înainte Biserica care propovăduiește oficial pe „Monstrul Zburător de Spaghete” va avea un emul serios în persoana „Monstrului Spaghetelor Zburătoare” care, iată-l, a ieșit cu „nota zece” din teascul tipografic al editurii bucureștene „Trakus Arte” și e mai palpabil ca niciodată. Am fost, se pare, un părinte responsabil, dovadă că Monstrulache are și o coloană vertebrală viguroasă, după cum mărturisește și Sumarul de mai jos:

În loc de Argument....................................................5

MEMENTO 1:

„I am but Mad from North-North-West”, Hamlet’s monolog

Sfîntul Duh ..........................................................................9

V.I.T.R.I.O.L. 1 ...................................................................10

Nu trageţi în lebedele albe!

(Schimbarea la faţă a României) .......................................14

Quartsiluni .........................................................................16

şotron .................................................................................18

Barack bin Laden ...............................................................21

Ziua în care ne-au invadat extratereştrii ..........................22

Pisika neagră din kosmos (Nouă Vieţi) ............................25

Tot ce vroiai să ştii despre Feng Shui,

dar vîntul nu mai bate de la Berlin ...................................30

MEMENTO 2:

„Tat Tvam Asi”, Upanişadele

Out of body experience (1) ................................................33

Recluziune ........................................................................35

Almanahul de Gotha .........................................................37

Ederlezi (Stroboscopul lui Sir Newton) ...........................39

Livada (Clubul cetăţenilor resuscitaţi) .............................40

În aşteptarea proximei Apokalipse ...................................41

Supernova Betelgeuse (Ochi-de-Peşte).............................43

Out of body experience (2) ...............................................46

Tot ce vroiai să ştii despre aspirină,

iar doctorii au evitat să-ţi spună .......................................47

MEMENTO 3:

„eu mousoi”, Socrate

Epitalamion .......................................................................51

The Strange Case of Mister Jekyll and Missis Hyde .......52

Legături Promiscue ...........................................................54

Weekend cu Femeia-fără-uter (Dr. Freud sterilizat) ........56

Miss Univers (Thanatogonia) ...........................................58

Tabelul periodic a lui Mendeleev ......................................61

Middle-line-crisis .............................................................63

V.I.T.R.I.O.L. 2 (Şirul poetic al lui Fibonacci) .................64

Tot ce vroiai să ştii despre reversibilitate, dar Kant

nu se mai dă cu împrumut la domiciliu ...........................65

MEMENTO 4:

„All letters form absences”, Edmond Jabès

Metanoia 1 (Anunţ matrimonial)......................................69

Neofiţi din toate ţările, uniţi-vă!

(Britney Spears face publicitate la Pepsi) .........................71

Metastază ..........................................................................73

Mazel Tov

(sau Din notiţele unui aspirantla glorie financiară).........75

nApocalipsa ........................................................................77

Paşalîcul România ............................................................79

Noi, copiii adoptivi ai Cerului

(Dr. Freud cucerește Kosmosul) .......................................82

Detectivul Metafizic (SuperSimetria)................................83

Tot ce vroiai să știi despre sex și nu ai avut curajul

să întrebi ...........................................................................86

MEMENTO 5:

„Nu ştii încă poemul care te va supravieţui” („Omnes

vulnerant, Ultima necat”, text din volumul „apoptosium”)

Happy Planet Index .........................................................89

Hipodromul de cursă lungă

(Cenotaf pentru emulii mei literari) .................................93

Next door to Da Vinci

(Demiurgul protejat all inclusive) ....................................95

Colmatare (Taina Paşaportului Moldovenesc).................99

Firma „URSS & Co” ........................................................100

Metanoia 2 (Prefigurare la următorul meu volum

de poeme, care va fi intitulat „exFaustiv”) .....................102

Altus (cercul-de-sînge) ...................................................103

Peripeteia 1 (Cimitirul Aerian) .......................................104

Tot ce vroiai să ştii despre reţeta de spagheti

originală, dar dintre toţi italienii cunoscuţi

nici unul nu-i emigrant ....................................................105

În calitatea sa de „naș” oficial al genealogiei sale literare (alături de Ioan Es. Pop, Robert Șerban, Răzvan Țupa și  Marius Stefan Aldea), Traian T Coşovei vine la „botez” cu o mărturie critică intitulată „Cînd Thrillerul devine Poezie”, pe care o reproduc mai jos: „Igor Ursenco este un rebel temperat de raţiunea care – în cazul lui – nu exclude o sensibilitate remarcabilă. Versurile sale înfiorate şi dure îl aşează convingător în şeaua unei motociclete Harley Davidson alergînd nebuneşte pe autostrada de metafore numită, pînă la urmă, Ideal. Pentru că poemele adunate între cele două coperţi se disting nu­maidecît prin senzualitatea zgomotoasă ce-mi aminteşte de „trupa” de motociclişti rămasă în Istorie sub numele de Hell’s Angels. Trupă care – dacă memoria nu-mi joacă feste – a fost şi subiectul unui film ce a făcut vîlvă la vremea respectivă.

„Monstrul Spaghetelor zburătoare” este o carte care promite, po­etic vorbind, o revoluţie a dicteului suprarealist în formula postmoder­nă a aceluiaşi sentiment perpetuu (teamă, iubire, frică, dezamăgire şi încredere), dar într-o rebeliune totală faţă de formulele poetice deja osificate. Prin şansa acordată Istoriei alternative ca second life, volumul trezeşte la viaţă mumii şi entităţi virtuale dînd naştere unor piramide de spaimă şi îndoieli pe care numai poeţii autentici le trăiesc cuvînt cu cuvînt, piatră cu piatră în insomnia unui veac al „spaghetelor zburătoa­re”.

Igor Ursenco, bine ai venit în „clubul” nostru: cel al mîncătorilor de poezie şi de „spaghete zburătoare” necomestibile! La cea mai înaltă tensiune poetică!”.

Înainte de a-l crede pe cuvînt, vă îndemn să parcurgeți ultimul text structurat în proaspătul volum liric:

Tot ce voiai să știi

despre rețeta de spagheti originală,

dar dintre toți italienii cunoscuți nici unul nu-i emigrant

Intri în cea mai apropiată

măcelărie. Rafturile încărcate pînă la refuz Te

îmbie

d u m n e z e i e ș t e. În special

îți atrag atenția

volumele complete de Istorie a inchiziției

și a bucătăriei universale.

Dacă îți iei pulsul imediat riști

să afli că ai Devenit

cu cîteva grame

mai ușor decît Propriul

suflet. O stea aburindă îți luminează

gratis Calea

doar în primele ore

Tel.:             +40 (0) 21 223 41 11       

vanzari@edituratracuarte.ro 

La Mulți Ani, Monstrule, într-o lume mai bună decît cea în care trăiește autorul. De aici încolo ambii mergem pe drumuri separate & cu destine diferite! Ne vom mai întîlni, cîndva, față în față?

„Schindler”-ul cultural basarabean

Acest material o reacție empatică la „Moldializarea − Cultura basarabeană în România”, un excelent dosar cronotopic propus de către revista bucureșteană „Dilema Veche”: nu i-a fost dat să fie o simplă intervenție destinată comentariilor on-line, din păcate indisponibilă cititorilor, și nici să fie acceptat la rubrica „Polemici și dezbateri”. Îl public așadar în spațiul meu intim, gîndindu-mă că poate destinul său (final) nu e decît o dovadă a existenței  unui dumnezeu milos pentru cultura românească luată în ansablul ei.

1)                      http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptaminii/articol/ro-rm#comments

Pornind de la provocarea necesară lansată de către criticul Marius Chivu („În afară de O-Zone, ce mai ştim despre cultura basarabeană?”), despre cultura sa muzicală mai trebuie știut că trupa „Noroc” a lui Mihai Dolgan s-a numărat printre puținele care au emulat  la nivel internațional formaţia „Beatles”. Despre popularitatea „Noroc”-ului stă mărturie top-tenul britanic din anii 70 ai secolului trecut. Acesta e și cazul lui Eugen Doga, un Erio Moricone basarabean, care a trecut demult frontierele Basarabiei. Ori a sopranei Maria Bieșu, care în anul 1967 obținea titlul de „Cea mai bună Cio-Cio-san” (opera „Madame Butterfly”) la Prima ediție a Concursului Internațional Miura Tomaki (Japonia).

La întrebarea retorică a dlui Chivu („numiţi un regizor basarabean contemporan!”), mă grăbesc să numesc cu toată mîndria mea etnică cel puțin 2 regizori basarabeni contemporani (nu sunt sigur dacă Emil Loteanu și Vlad Ioviță se înscriu în formula avută în vedere de domnia sa), și anume: Igor Cobileanschi și Pavel Cuzuioc, care sunt plasați la un nivel cel puțin superior multor tineri cineaști aclamați poate mai curînd pentru șansa de a se fi născut dincoace de Prut!

2)                      http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptaminii/articol/ereticii-integratori#comments

Declarînd că nu e un bun cunoscător al literaturii basarabene („prin urmare mă feresc să fac evaluări de ansamblu privind relieful şi fizionomia ei”), criticul Paul Cernat sfîrșește prin a face copy-paste (din nu știu ce directivă-partinică-vizată-de-nu-știu-ce-instanță-culturală-supremă-infailibilă de la București) același „Pomelnic basarabean” cu vii-și-morți (trecuți cu vederea, adică) preluat formal acum mulți ani în urmă de la criticii și profesorii universitari Ion Simuț și Alexandru Mușina, dar din conținutul căruia continuă să lipsească cu desăvîrșire numele prozatorilor Aureliu Busuioc, Vladimir Beșleagă, Viorel Mihail, Victor Dumbrăveanu, Anatol Moraru, Oleg Garaz, al poeților Arcadie Suceveanu, Eugen Cioclea, Teo Chiriac, Nicolae Spătaru, Ghenadie Nicu, Liliana Armașu, Diana Iepure, Aura Maru ori Silvia Goteanschi, a textierei Radmila Popovici, a cercetătorilor literari Ion Plămădeală și Alex Cosmescu. I-am lăsat la urmă, fără a fi și cei din urmă, pe Mircea V. Ciobanu sau Grigore Ghiper care, dincolo de a fi poeți români cu greutate, mai nou apar și în ipostaza de teoreticieni și critici de întîmpinare, alături de Alexandru Burlacu și Aliona Grati. Și asta fără a aduce în scenă plutonul mai tînăr care și-a semnat volumul de prima verba sau care nu mai știe la ce porți editoriale (balkanice) să mai bată. Or, poți suspecta că un jucător experimentat, pomenit cu cîteva cărți bune în mînă, ar fi tentat și de acum încolo să măsluiască (deși afirmă clar, „nu vreau să trișez”) competiția culturală probabilă „Ro versus Md”! Ceea ce doresc să scot în evidență e că oricare dintre numele invocate mai sus puteau să-i țină locul lui „Dimitri Miticov”, care nu are grija fatumului basarabean din simplul motiv că e doar identitatea literară virtuală a talentatului scriitor tîrgoviștean Robert Mîndrilă.  Poate că dacă extrem de ocupatul cronicar se încumeta să răsfoiască măcar un sfert de oră și paginile Antologiei de proză scurtă pan-românească (pe care subsemnatul a îngrijit-o în anul 2011) nu lăsa impresia de improvizație critică, mai ales că dl Marius Chivu făcuse anterior referință la ea pe paginile „Dilemei Vechi”.

(Precizez, pentru răuvoitorii care se vor isca, că înafara acestui exemplu pedagogic − exacerbat la nivel de ICR, de exemplu − nu am nimic de împărțit cu robustul agent al culturii românești care este Paul Cernat!)

3)                      Acestea fiind „precizările de martor” la dosarul intentat literaturii române de peste Prut, sunt curios să aflu cum se explică faptul că cele „cîteva iniţiative mai speciale de integrare creatoare a scriitorilor basarabeni în România” sunt plasate la timpul „trecut”, în condițiile în care DE DEPARTE NU DOAR cei doi dintre stîlpii „Dilemei Vechi” (mă refer la domnii Cernat & Chivu) sunt în măsură să gestioneze personal și cu o doză de mai bună intenționalitate fenomenul cultural-artistic basarabean care, alas, se desfășoară în toată complexitatea sa exact sub privirea selectivă a instituțiilor culturale de profil. Or, „peripeţiile birocratice” prin care trec basarabenii (la care dl Chivu face referire în eseu, pe bună dreptate) se regăsesc inclusiv în „cîmpul cultural” din Capitala tuturor românilor. Luată prin surprindere într-o bună zi, nu m-aș mira ca ultima va trebuind să arboreze steagul capitulării estetice în fața atîtor supraviețuitori  (nedreptățiți nu doar) la marginea ei geo-politică.

P.S. În contexul dezbaterilor extrem de utile asupra „fenomenului cultural basarabean”, vă propun un excerpt dintr-un interviu pe care i l-am acordat recent lui Iulian Sîrbu (Iași). Detalii la:

http://iulianes31.wordpress.com/2012/03/20/interviu-cu-scriitorul-scenaristul-filosoful-igor-ursenco/

Cum vedeţi literatura română actuală? Credeţi că literatura din Basarabia face parte din literatura română? Sau este altceva.

În loc să explodeze într-o ciorbă de burtă cu mămăliguţă numai bună de astîmpărat foamea cititorului internaţional, literatura română actuală continuă sa facă implozie: mult aer inspirat şi doar o cantitate foarte puţină expirată înafară. Nu e de mirare că sînt puţine accidente, dar cu foarte mulţi răniţi. Din păcate, Mama Răniţilor e ocupată acum cu alte lucruri!

Aşa cum e firesc să fie într-o cultură ajunsă să stea pe propriile ei picioare, literatura română e susţinută de toate palierele ei regionale. Or, atîta timp cît sînt acceptate cercurile literare bucureştene, ieşene sau clujene, şcolile de la Tîrgovişte şi Braşov, cercul literaţilor germani din Banat etc, nu văd de ce nu ar exista şi o zonă cultural-artistică nistro-pruteană. Dar mi se pare că emulaţia componentelor trebuie să fie fair-play şi de bun gust. De exemplu scriitorii francofoni din Canada nu sînt o specie inferioară celor din Franţa: observaţia e valabilă şi pentru cultura română. Nu contează că locuieşti în oraşul Reni din regiunea ucraineană Odesa, capitala basarabiei ori în Valea sîrbească a Timocului. Odată ce te-ai aventurat să scrii în limba română (măcar un bileţel adresat menajerei de la hotel), omologarea e identică: trebuie să faci uz de aceeaşi „cifră octanică” alături de participanţii la traficul cultural. A, că a dat Domnul să ştii mai multe limbi, acesta nu e decît un aditiv în plus adăugat combustibilului intelectual. Cîte limbi vorbeşti, atîtea vieţi (şi „şanse”, ar putea spune unii) ai! De exemplu am remarcat la Nicolae Cornescian şi Aleksandar Stoicovic un filtru cultural din zona ucraineană, respectiv sîrbească, care îi ridică pe cei doi scriitorii bănăţeni emergenţi peste creştetul multor congeneri literari de-ai lor. În plus, dacă te uiţi atent la autorii afiliaţi editurii „Polirom” − şi cu priza cea mai mare la cititor, de alfel − nu poţi să nu recunoşti acestora o frecventare specifică a culturii slave.

De altfel eu însumi am apelat la jocurile etimologice româno-ruseşti în textul antologat de volumul „Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală” şi salut gestul unor scriitori originari din România (Claudiu Komartin, Moni Stănilă, Matei Hutopilă) care s-au gîndit la revigorarea semantică a poeziei lor nu altfel decît apelînd la valenţele unei limbi de circulaţie internaţională. Ştiu că şi regretatul Gheorghe Crăciun miza, pare-se, pe o revelaţie venită din literatura de peste Prut, dar cu siguranţă nu în direcţia „moldovenismului” gregar urmată de Nistor Cabac, să zicem. Trebuie să-i dau dreptate aici lui Vasile Gîrneț care, întrebat „despre sincronizarea culturală România-Republica Moldova”, spune literalmente următoarele: „Mie personal îmi repugnă diferenţa căutată cu orice preş, la care recurg unii scriitori mai tineri dintre Prut şi Nistru. Aceştia îşi cultivă „basarabenitatea” apelând adesea la un limbaj rebarbativ, la un argou împănat cu rusisme, doar pentru a şoca, a ieşi în evidenţă. Mi se pare un drum înfundat care şi-a epuizat deja potenţialul de noutate. Din punct de vedere estetic, e o „marfă” îndoielnică”. Aşa cum am avut şi eu senzaţia cînd mă aflam cu mulţi ani în urmă la Dublin, de unde îmi cumpărasem volumaşul „The Acid House” a lui Irvine Welsh. Ca să fiu onest, pidgin-ul lui scoţian mi s-a părut „bit fukin hart” pentru inteligenţa mea de cititor de engleză!