miercuri, 23 noiembrie 2011

Genealogie lirică archetipală


 Un grupaj de poeme vechi, din Ciclul „Genealogie lirică archetipală” (1989-1992), dar care mi se pare actual și acum!!!
               



                                         UNIVERSUL “URSS & CO”
         (Impulsul  cosmogonic originar, brevetat chiromantic, noiembrie 1992)

În Călătoriile mele de Gulliver adolescentin,/ intangibile
rămîneau doar globulele roşii de sînge/şi cele 80 la sută de apă/
din dovada terestră a corpului: în apa sacră a Gangelui/ zilnic
îmi spălam tălpile
şi creştetul / înfierbîntat – în Amazonul sălbatic.../

A fost o vreme  cînd / fluviul Volga mi-a curs
prin toate venele/ tinereţelor/ mele oficiale, dar
de fiecare / dată se revărsa, /
din matca preconştientului, /
blestematul rîu / Prut:
pitit în dreptul “liniei inimii” / din
palma mea stîngă / - ca o lamă de/ baionetă a sorţii…/

Într-un timp archetipal mi-am jelit, / între Tigru şi Eufrat, /
sorţile netrăite, / invadate de personajele literare ale lumii./

Îl vedeam adesea pe Walt Whitman/ plantîndu-şi singur/
Gazonul / pe acelaşi sens/ cu paralela 45 /
şi de fiecare dată / îmi trăgeam corabia mai la est/
de rîul Bîc şi mai la umbră / de Niagara, / unde încape
toată Dunărea / cu apă tulbure cu tot…/

Dar cînd mancurţii hrăniţi cu istoria / transmisă în direct /
la ştirile TV de seară / s-au răzvrătit pe / prora spaţială/
 a creierului, / le-am oferit alternativa revoluţiei/ culinare…/

Toate nădejdile mi le-am lăsat cu gură/ de moarte/
la zidul Ierihon – însetaţilor de cuvînt./ M-am luat la întrecere/
cu Sătilă şi Gargantua:/ cine va duce în gură, strop cu strop,/
apa Nilului / care a săpat galerii în baza piramidelor/
şi steaua / Nordului…

Cînd nu am mai avut suficiente resurse / tangibile/
să îmi hrănesc pajurele cosmice/ cu trupul
telenovelelor ideologice şi / romanelor tragi-comice/
de la Nistru pîn-la Tisa, / am încetat să mai fac
abstracţie/ estetică/ de ruşinoasa îndeletnicire de
grănicer/ la frontieră cu / sufletul./ Atunci i-am solicitat
lui Ivan Turbincă /, într-o rusă arhaică /
de pe timpul lui Noe, /
să mai amăgească ultima dată Moartea:/
„mai toceşte-ţi, şi tu,/ gingiile/
timp de/ o sută de ani de singurătate/
în cremenea Carpaţilor, / pînă s-or face
piramide de faraon /
sau Cremlin cu Stea / în frunte...”./

Am băut însetat din rîul uitării Lete, şi din Mnemosina –
rîul memoriei eterne, /unde l-am întîlnit / pe Tiresias:/
dar nu m-a recunoscut / în nici
unul dintre fluviile lumii.../.

L-am angajat pe Călugărul Jorge/ să-mi ungă
cu otravă/ cerul gurii/ şi toate sorţile imposibile:
voi toţi, / care mi le veţi trăi on-line,/ vărsa-v-a-ţi
sufletul în Marea / Neagră
de atîta fiere…

Atunci savanţii au înregistrat modificarea / ireversibilă
a c-URSS-ului/ din univers. / Şi a ieşit din ilegalitatea /
neagră / Uniunea Rîurilor de Suflet şi Sînge (URSS)/ ce vor izvorî/
etern / din  “linia vieţii” a palmei mele drepte / – bastion
intangibil, / generat de URSS-itoarele cosmice …

                                                       ***
 -URSS & CO - anagramă fonetică cu numele de familie URSENCO

 - Mancurt - persoană supusă, prin distrugerea specifică a creierului, unui proces de amnezie a originilor genetice şi culturale. În excepţionalul roman „Eşafodul”, Cinghiz Aitmatov descrie tortura aplicată de oştenii lui Gengis Khan: după o preparare preventivă, victimelor li se aplica direct pe scalp pielea de cămilă (întoarsă pe dos), urmînd ca firele de păr să afecteze centrul mnemotic pînă la pierderea totală a identităţii



                INTRODUCERE LA “PRINCIPIUL COMPENSĂRII”   (1989)

Copilăria mea anemică …

Uite-o cum a spart/ curcubeul,
amestecîndu-i /culorile
şi a crucificat orizontul/ doar

pentru a-l contrazice/ pe Galileu…

… Acum iat-o donîndu-și tot sîngele/
din juliturile/ de la picioare/
 unui adversar poetic/ de temut –

Gloria /lui Dumnezeu…




                            FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI  (noiembrie 1991)

                I.    Inspiraţie
Ce aş risca să îţi întîlnesc,
 mai întîi, femeie:

sufletul sau trupul?

                 II.  Expiraţie
Acolo unde Dumnezeu respiră
sub formă  de muzică,

Satan I se împotriveşte
în culoare…




                                          NOI, POST-FREUDIȘTII …

  1. Totul, /dar absolut totul, e psihanaliză:

dragostea aceasta /subită,
              ca o găleată de apă rece/ peste cortexul  înfierbîntat / de hormoni,

moartea,/

viața-de-după-viață …


  1.  Și “poezia” e o domnişoară /isterică
ce sucombă estetic oricărui /frumos
necunoscut:/ cu gîndul tainic /la satirul în pantalon…


  1. Cu siguranță/ nu-l veți întîlni
pe Siegmund Freud/ în rai…

Urmărit de /
archetipurile colectiv(izat)e, /
el trăiește printre imagini, acolo:

ca un fluture/ ce se lasă sedus

de florile/

interzise…



                  DINTR-ODATĂ REALIZEZI CĂ EŞTI ROBIT UNUI TRUP (Archetip intangibil)

                                       MEMENTO:
                                      “... cînd vei scăpa de trupul acesta?”, Sfîntul Pavel


Uite – pasărea:

de greul cîntului

şi-a clădit,  în ceruri, zborurile...

Cui?

Vîntului...







                          RIMA ŞI ARIMA (CENTON, 1992)

                            MEMENTO:
                           “Arma ce atîrnă pe perete în primul act, la sfîrşitul piesei
                            trebuie obligatoriu să împuşte … “, Anton Pavlovici Cehov


Poete ce “locuieşti”/ în cîntecul păsării -
în căutare de frum’seţi nelocuite,/

Poete ce umbli la mistere cu ochiul / întors în orbite/
şi tu, Poete, ce redistribui regnurile/
de îl apucă invidia/
pe Însuşi Dumnezeu, /

Poete avid de redundanţă! /

Există/
hotarul – oprit (şi cel mai greu) – cînd pasărea
de zbor piere: acolo

unde ochiul tău/ intern covîrşeşte lumina/
irişilor încît devine netrebuincioasă,/ iar

lacrima /(lunetă optică)/ anulează
graniţa dintre umilinţă/ şi masochism,/ acolo

unde balada lunecă / în imnul “şurubaşului şi piuliţei” (a)
unei / ”Patrii” proletare ce se şterge în / văzduhul mirific, /
ca o Siberie fără margini, / acolo

unde graiul e un giuvaer exorbitant/ şi
poate fi consumat/ doar/ după ce l-a/
ingerat o gură mai mare,/ acolo

unde Nietzsche/ poate fi oricînd reînfiat de “fascism”/ şi
Blaga – recuperat de “gîndirism”, / acolo

unde gura tunului/ servind cuibar pentru / hulubi /
într-o zi poate porni războiul mondial / trei …

*      *       *
Poete, chiar şi eu, / acum cînd scriu,/
stric echilibrul/ lucrurilor/

(consum hîrtie şi cerneală!)/

şi astfel aduc profit unei fabrici /
pe care n-o pot bănui /
sub nicio circumstanţă justificată estetic /

să macine făină

sinderezică …

                                                                     ***

-Tema abordată face referinţă la stilul unei generaţii artistice reale, retractînd indirect, totodată, autorii care “adaptează” tema şi obiectul propriului discurs artistic unei ideologii oficiale, slujind volens-nolens sistemului potenţat al zilei sau cauzei lui oculte

-“Şurubaşul şi piuliţa” din cadrul sistemului – expresie metaforică la care face referinţă conducătorul mişcării comuniste (Vladimir Ulyanov-Lenin), în una dintre lucrările sale

-Sindereză (în filozofia medievală) – facultate umană de a distinge între noţiunile etice de “bine” şi “rău”;  (livresc): conştiinţă de sine, capacitate de a distinge şi a face conexiuni complexe între fenomene, evenimente şi situaţii



               
                         ÎNCĂ O DATĂ DESPRE SUPREMAŢIA ARTEI (1992)

                          MEMENTO:
                         “Noi toţi (scriitorii  - n. a.) am ieşit” din mantaua lui Gogol”, Fiodor Dostoievski

“Mantaua” lui Nicolai Vasilievici Gogol
era total/ insignifiantă.

Şi am uitat să/ vă mai spun:

 mai era atît de
permeabilă/ încît, după ce a fost /ponosită
de tzarul Nicolai al II-lea,

din ea Vladimir Ilici Lenin şi-a croit/ o revoluţie/
mondială de toată/ jalea,

spre cinstea/ şi onoarea
lui Iosif Visarionovici Stalin,/
care a preluat,

pentru “Mundirul” său
de / Generalisimus-de-Gulag /estetic,

epoleţii şi cotierele /

rămase neutilizate de la cei deportaţi /
în sine/ ori de sufletele celor care nu au încăput /
în pagina tipografică / a lui Procust ...

                                               
         
„CIRCUM-STANŢE ATENIENE” (KAÏROS CRIOGENIC,  1991)

Allé:
circul ideologic trece prin/ sufletul tău, mult mai des,
la fiecare/ o sută  de ani /
de singurătate...

Allé:
acelaş dresaj arhaic şi mărginit la arena/
coşului din piept...

Allé:
sar animale sălbatice/ prin cercul de foc. / Îşi ţin umbra/
în gură, salvînd-o cu fălcile încleştate...

Allé:
vîrful biciului şfichiuie. Tremură leul la simpla/
vedere a / cozii de şoarece...

Allé:
plesneşte adevărul,/ eliberînd odată cu el şi
imaginile / – de pe măştile
lui Aesop...

Allé:
mi-e prieten Cuvîntul, dar răspundem/
la nume şi sorţi diferite...

Allé:
cnutului dacă nu i te supui / cu toată rostirea largă /
a sufletului, /
degeaba încerci, alternante, dulcegăriile...

Allé:
încearcă o cale alternativă / mai amară /
de a scrie...

Allé:
se stinge lumina – începe reprezentaţia,
întreruptă grosolan
în punctele/ei cardinale
de ovaţii /
culminante...

Allé:
s-au întrunit toate şansele istorice ca/
imaginile
să nu reapară...



                       CREDINŢA ORTODOXĂ (septembrie 1992)

Noi, subsemnaţii, /credităm
nerambursabil /– din preaplinul activelor noastre
cucernice / şi fără limită,/

pe Dumnezeu-Înaltul-cel-Etern-ş-Atotputernic:

în schimbul/ neagresiunii

poetice...


               IMPOSTORUL (februarie 1991)

Să nu crezi nici unui cuvînt de-al meu!

Parcă aş putea răspunde la
atîta
dragoste, trădare sau nădejde:

toate investite în mine de duşmani, prieteni şi părinţi?!

Cum aş putea răspunde deplin, la toate acestea,
cu singurul nume
pe care îl
port?
                                              

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu