vineri, 30 decembrie 2011

Un semn de Iubire, o Carte virtuală!


MEMENTO:
Pe Hardy și pe Blake, Igor Ursenco
Îi recitesc, că versul lor îmi cîntă...”

Scriitorul ieșean Nicolae Stancu mă surprinde neașteptat, chiar la sfîrșitul lui 2011, plasîndu-mă într-un text propriu printre autorii celebri ai lumii (Shakespeare, Elisabeth Browning, Hardy, Blake ori Robert Stevenson) care au abordat în creația lor inclusiv tema complexă a dragostei. Mă flatează alăturarea aceasta, evident subiectivă, emulată în aceeași măsură de un grad de discomfort pe deplin înțeles, dar cel puțin bănuiesc că numele meu rimează în stanța poetică  cu cel al scriitorului sovietic inovator Evgheny Evtușenko  nu doar din necesitățile imperative cerute  de prozodia textului domniei sale.

Textul liric integral aici:


E adevărat, cu poetul Augustin Frățilă mai fusesem încolonat estetic în unul dintre numerele revistei „Archeus”, dar cu siguranță William Blake e artistul (rar) pe care m-aș fi dorit să îl întîlnesc la un cenaclu de dezbateri metafizice!Și aici devine interesant modul cum un „semn de iubire” pentru o persoană (cum e cazul lui Nicolae Stancu) se transformă neașteptat într-un „semn de carte” care îi revelează pe deplin nu atît lecturile cît universul lăuntric.

Din păcate acest lucru nu e valabil pentru tipologiile de grafomani contemporani care nu înțeleg să-și înmagazineze discursul artistic altfel decît cu traumele emoționale infantile și complexul inferiorității. Vorba e că, tot în anul care tocmai se scurge, un arhanghel al imaginației decăzute m-a onorat enorm, invocîndu-mi o partitură scîrbavnică în opul său distrofic și licențios, cu atac la persoană. Cu această ocazie îi atrag atenția pezevenchiului estet (promovat cu metode securiste în mass-media artistică de către famiglia sa extinsă ca o caracatiță pe ambele maluri de Prut) că tocmai a ratat o reabilitare, sub formă de carte blanche, pe care i-o acordam mai milostiv ca bătaia ce a luat-o în parcul studențesc (pe care m-a convins definitiv că o va ține minte pentru toată viața sa de intrigant!).

În ceea ce mă privește, pot intra liniștit și în apele anului Dragon-2012, căci experiența reală de „personaj literar” mi-a fost oficializată încă în anul 2008: printre paginile 48-50 ale „Fericirilor pămîntene”, romanul  scriitoarei Marina Angela Glodici.

Le doresc tuturor un An Nou care să îi răsfețe cu semne de iubire, cum sunt cele două texte vechi ale mele care nu știu dacă i-au fost accesibile lui Nicolae Stancu la ora cînd își redacta poemul său-pretextul postării mele:

ARS AMANDI ARCHETIPALIA
(Dialogul primordial al Evei cu Adam)


EA:                                 EL:
- ...geme sîngele rănit                - ...Cerul s-a-necat
şi delirează,                     şi-i doar un hău -
osteneşte Soarele, topit               eu ţi-l sorb din ochi,
într-o Amiază ...              călăul tău ...

- Iarba taie flori în carnea crudă...         - Mă alintă gura ta cu ciudă ...


24 iunie 1989



DES-CÎNTEC DE LAPTE CU BĂRBATU’
(Archetipuri discordante de pe Venus şi Marte)


I.             VÎRSTĂ PSIHO-FIZIOLOGICĂ DE “FEMEIE” ŞI “BĂRBAT”

EA (în “Adolescență” ca la “Maturitate”):

- ... ’spăimîntă-mi, bărbate, sînu’ ,
să ştie de stăpînu’,
ca să-i vină
toanele
şi să-şi scoată
coarnele ...


EL (la “Maturitate” ca în “Adolescență”):

- ...îţi  ’spăimînt, femeie, sînu’ ,
să ştie de stăpînu’,
şi să-i vină
toanele,
şi să-şi scoată
coarnele ...



II.           VÎRSTĂ KOSMICĂ DE “FEMEIE” ŞI “BĂRBAT”

EA (în zodia “Maternității perpetue”):

- ... cu dreapta ’spăimîntă-mi sînu’,
să știe de stăpînu’ ...

 ...iar cu stînga
d o a r e-mi-l,
pe o gură de copil ...


EL (în zodia “Copilăriei eterne”):

- Melci, melci,
codobelci,

scoateți
coarne
bourești ...



septembrie 1990

   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu