MEMENTO:
„Pe Hardy și pe Blake, Igor Ursenco
Îi recitesc, că versul lor îmi cîntă...”
Scriitorul ieșean Nicolae Stancu mă surprinde
neașteptat, chiar la sfîrșitul lui 2011, plasîndu-mă într-un text propriu
printre autorii celebri ai lumii (Shakespeare, Elisabeth Browning, Hardy, Blake ori Robert Stevenson) care au abordat în
creația lor inclusiv tema complexă a dragostei. Mă flatează alăturarea aceasta,
evident subiectivă, emulată în aceeași măsură de un grad de discomfort pe
deplin înțeles, dar cel puțin bănuiesc că numele meu rimează în stanța poetică ─ cu cel al scriitorului sovietic inovator
Evgheny Evtușenko ─ nu doar din
necesitățile imperative cerute de prozodia textului domniei sale.
Textul liric integral aici:
E
adevărat, cu poetul Augustin Frățilă mai fusesem
încolonat estetic în unul dintre
numerele revistei „Archeus”, dar cu
siguranță William Blake e artistul (rar) pe care m-aș fi dorit să îl întîlnesc
la un cenaclu de dezbateri metafizice!Și aici devine interesant modul
cum un „semn de iubire” pentru o persoană (cum e cazul lui Nicolae Stancu) se
transformă neașteptat într-un „semn de carte” care îi revelează pe deplin nu
atît lecturile cît universul lăuntric.
Din păcate acest lucru nu e
valabil pentru tipologiile de grafomani contemporani care nu înțeleg să-și
înmagazineze discursul artistic altfel decît cu traumele emoționale infantile
și complexul inferiorității. Vorba e că, tot în anul care tocmai se scurge, un
arhanghel al imaginației decăzute m-a onorat enorm, invocîndu-mi o partitură scîrbavnică în opul său distrofic și licențios, cu atac la
persoană. Cu această ocazie îi atrag atenția pezevenchiului estet
(promovat cu metode securiste în mass-media artistică de către famiglia sa
extinsă ca o caracatiță pe ambele maluri de Prut) că tocmai a ratat o
reabilitare, sub formă de carte blanche, pe care i-o acordam mai
milostiv ca bătaia ce a luat-o în parcul studențesc (pe care m-a convins
definitiv că o va ține minte pentru toată viața sa de intrigant!).
În ceea ce mă privește, pot
intra liniștit și în apele anului Dragon-2012, căci experiența reală de „personaj literar” mi-a fost
oficializată încă în anul 2008: printre paginile 48-50 ale „Fericirilor pămîntene”, romanul scriitoarei
Marina Angela Glodici.
Le doresc tuturor un An Nou
care să îi răsfețe cu semne de iubire, cum sunt cele două texte vechi ale mele care
nu știu dacă i-au fost accesibile lui Nicolae Stancu la ora cînd își redacta
poemul său-pretextul postării mele:
ARS
AMANDI ARCHETIPALIA
(Dialogul primordial al Evei cu Adam)
(Dialogul primordial al Evei cu Adam)
EA: EL:
- ...geme sîngele rănit -
...Cerul s-a-necat
şi delirează, şi-i
doar un hău -
osteneşte Soarele, topit eu
ţi-l sorb din ochi,
într-o Amiază ... călăul tău ...
- Iarba taie flori în carnea crudă... - Mă alintă gura ta cu ciudă ...
24 iunie 1989
DES-CÎNTEC
DE LAPTE CU BĂRBATU’
(Archetipuri discordante de pe Venus şi Marte)
(Archetipuri discordante de pe Venus şi Marte)
I.
VÎRSTĂ
PSIHO-FIZIOLOGICĂ DE “FEMEIE” ŞI “BĂRBAT”
EA
(în “Adolescență” ca la “Maturitate”):
- ... ’spăimîntă-mi, bărbate,
sînu’ ,
să ştie de stăpînu’,
ca să-i vină
toanele
şi să-şi scoată
coarnele ...
EL
(la “Maturitate” ca în “Adolescență”):
- ...îţi ’spăimînt, femeie, sînu’ ,
să ştie de stăpînu’,
şi să-i vină
toanele,
şi să-şi scoată
coarnele ...
II.
VÎRSTĂ
KOSMICĂ DE “FEMEIE” ŞI “BĂRBAT”
EA
(în zodia “Maternității perpetue”):
- ... cu dreapta ’spăimîntă-mi
sînu’,
să știe de stăpînu’ ...
...iar cu stînga
d o a r e-mi-l,
pe o gură de copil ...
EL
(în zodia “Copilăriei eterne”):
-
Melci, melci,
codobelci,
scoateți
coarne
bourești ...
septembrie 1990
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu